- episcóp
- s. n. (sil. mf. -scop), pl. episcoápe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
episcóp
Look at other dictionaries:
episcop — EPÍSCOP1 (EPISCÓP), episcopi, s.m. Grad înalt în ierarhia bisericească creştină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (şi conduce o eparhie). – Din ngr. epískopos, lat. episcopus. Trimis de thiess,… … Dicționar Român
epíscop — s. m., pl. epíscopi … Romanian orthography
EPISCOP — episcopus … Abbreviations in Latin Inscriptions
ZENORUM Episcop — Pasinici meminit Socrates … Hofmann J. Lexicon universale
episcopat — EPISCOPÁT, episcopate, s.n. Rangul, demnitatea, funcţia de episcop1; timpul cât este în funcţie un episcop1; episcopie. – Din fr. épiscopat, lat. episcopatus. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EPISCOPÁT s. v. episcopie. Trimis… … Dicționar Român
catedrală — CATEDRÁLĂ, catedrale, s.f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop. – Din fr. [église] cathédrale, lat. cathedralis. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CATEDRÁLĂ s. (bis.) (reg.)… … Dicționar Român
vicar — VICÁR, vicari, s.m. Preot sau episcop care ţine locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Din fr. vicaire, lat. vicarius. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 vicár s. m., pl. vicári Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
ANSHELMUS — Episcopus Cantuariensis A. C. 1064. Potestate uxores ducendi Presbyteris concessâ a Vilhelmo Conquestore, Londini synodum convocavit, Sacerdotesque uxores ducere prohibuit, etsi multa testarentur, locô coniugii prohibiti, in tota Anglia,… … Hofmann J. Lexicon universale
PATRICII Franciae — côdem fere quô apud Byzantinos, gradu in Regno hoc memorantur. Lex Ripuar. tit. 50. §. 1. Si quis testes ad mallum ante Centenarium vel Comitem, seu ante Ducem Patricium vel Regem necesse habuerit, ut donent testimonium. etc. Ubi Patricius Duci… … Hofmann J. Lexicon universale
confirmaţie — CONFIRMÁŢIE, confirmaţii, s.f. (La catolici) Ritual oficiat, de obicei, de episcop, menit să întărească, la copiii trecuţi de şapte ani, harul primit prin botez. – Din fr. confirmation. Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 confirmáţie s … Dicționar Român
